Anunţuri

25/05/2018

[GDPR] Informații legate de datele și informațiile pe care le colectează, procesează și prelucrează PENSIUNEA VEVERITA. Vezi aici ...



Servicii

>>

Staţiunea Rânca

Staţiunea Rânca a fost înfiinţată încă din anul 1930 şi este o destinaţie pentru iubitorii de aventură, dar şi pentru cei care vor să se bucure de linişte. Este situată la o altitudine de circa 1.600 m, pe versantul sudic al Munţilor Parâng, pe muntele Cornesu Mare, la numai 62 km nord-est de municipiul Tîrgu Jiu. Rânca a fost declarată ca având cel mai mare potenţial turistic de iarnă nevalorificat din România, fiind singura zonă de practicare a sporturilor de iarnă (schi alpin) din partea de Sud a ţării, între Valea Prahovei şi partea de Vest a ţării-Muntele Mic-Caransebeş.

Munţii Parâng reprezintă unul dintre principalele lanţuri muntoase din judeţul Gorj, cu cel mai înalt vârf din Oltenia – Parângu Mare (2519 metri). Acest lanţ totalizează 14 vârfuri cu înălţimi peste 2000 metri şi o minunată salbă de lacuri glaciare (aflate dincolo de limitele judeţului Gorj). Zăpada cade în munţii Parâng din luna septembrie şi se menţine până în mai.

Potecile turistice din Rânca duc spre zone de o frumuseţe deosebită, spre puncte de belvedere cum ar fi Vârful Mohor, Vârful Setea Mare, Vârful Păpuşa şi tot de aici se ajunge spre Obârşia Lotrului – intersecţia de drumuri care trec din Oltenia în Ardeal (la nord – pe Valea Frumoasei, spre Sebeş, la vest – spre defileul Jiului) şi către Lacul Vidra şi Valea Lotrului. Construit de aproape 70 de ani, Transalpina rivalizează ca frumuseţe şi spectaculozitate cu Transfăgărăşanul.

Fiind cea mai renumită staţiune de schi din Carpaţii Olteniei, Rânca are un potenţial de iarnă excelent. Zona deţine un domeniu schiabil imens situat între altitudini de la 1600m până la 2100m. Stratul de zăpadă este corespunzător practicării sporturilor de iarnă de minim 120 zile/an, cu maxime de până la 150-160 zile/an. Pe lângă sporturile de iarnă, se pot practica şi trasee montane, ski de tura, plimbări cu atv-ul, parapantă, off road, moto, cicloturism, canyoning, rafting, pescuit sportiv şi vânătoare. Staţiunea Rânca beneficiază de asistenţă permanentă Salvamont şi de o modernă Bază de salvare şi intervenţie în cazul accidentelor montane.

>>

Transalpina

Transalpina (DN 67C) este o superbă şosea din Munţii Parâng care străbate şi staţiunea Rânca, situată în Carpaţii Meridionali. Este cel mai înalt drum naţional din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Acest traseu a mai fost cunoscut şi sub denumirea de „Drumul Regelui“, pentru că în perioada interbelică, regele Carol al II-lea l-a reconstruit. Drumul face legatura între oraşele Novaci(judeţul Gorj) şi Sebeş (judeţul Alba). Fiind un drum alpin, este închis pe perioada iernii. Drumul este asfaltat aproape complet; este nerecomandat pentru autoturismele cu garda la sol joasă, precum şi pentru cele cu resurse de putere reduse, având în vedere pantele destul de abrupte care urmează.

Transalpina înseamnă „ţara de dincolo de munţi“, vechea denumire a Ţării Româneşti, drum ce face legătura între Transilvania şi Oltenia, însă este mai puţin cunoscut decât un alt drum care străbate munţii: Transfăgărăşanul. Începuturile acestui drum sunt neclare; unele surse susţin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărţile de istorie este trecut sub denumirea de “coridorul IV strategic roman”. Există şi o legendă locală, care spune că, la sfârşitul secolului XVIII şi la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porţiuni din acest drum, în funcţie de posibilităţile fizice şi financiare ale sale. Potrivit altor surse, şoseaua a fost construită şi pietruită de nemţi în timpul primului război mondial, din raţiuni militare, însă a fost foarte puţin folosită. Inaugurarea oficială a Transalpinei s-a făcut în anul 1938 de către regele Carol al II-lea la Poiana Sibiului. La acea vreme, drumul era considerat o mare realizare tehnică, cu rol economic, strategic şi militar

>>

Operele lui Brâncuşi - Tîrgu Jiu

Tîrgu-Jiu se află la 60 km de staţiunea Rânca, ceea ce facilitează vizionarea operelor marelui sculptor român Constantin Brâncuşi. Atracţiile principale ale oraşului sunt cele 3 sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi: Coloana Infinită (Coloana Infinitului), Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii. Ele sunt dispuse pe o axă pe direcţia est – vest. Între Coloana Infinitului şi Poarta Sărutului pe aceeaşi axă se află Biserica Ortodoxă Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, iar Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii sunt unite de Aleea Scaunelor. Prin aceste 3 lucrări, Brâncuşi a adus un omagiu victimelor Primului Război Mondial.

>>

Cheile Olteţului

"Cheile Olteţului" îţi apar impunătoare în faţă de cum ajungi. Aşezate în spatele Mănăstirii Polovragi, ai impresia că acolo este ascunsă toată întelepciunea Dacilor. Accesul se face pe un drum în dreapta Mănăstirii Polovragi şi în timp ce te apropii, te izbeşte splendoarea peisajului. Pe de o parte şi de cealaltă pereţii găuriţi de zeci de "grote" parcă te strivesc şi te îmbie să-i cutreieri neîncetat. Olteţul care şi-a croit drumul printre aceşti pereţi, vine în întâmpinarea proverbului "că buturuga mică, răstoarnă carul mare" - dar atât de firav şi tot adăposteşte în el câteva sute de păstrăvi.

>>

Mănăstirea Polovragi

Este situată la nord-est de Tg. Jiu, pe şoseaua Tg. Jiu - Rm. Vâlcea, într-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor. Intrarea în incinta mănăstirii se face printr-o poartă masivă din lemn, frumos sculptată, pe care scrie : "Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului". În partea dreaptă a porţii este o frumoasă troiţă din lemn sculptat, pe postament de beton, închinată eroilor şi martirilor României.

Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu şi Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţară noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos.

>>

Peştera Polovragi

Râul Olteţ a săpat de-a lungul mileniilor în calcarul munţilor Parâng şi Căpăţânii minunate chei şi numeroase formaţiuni carstice, acestea constituind unele din cele mai importante monumente ale naturii din nordul Olteniei. Peştera Polovragi este situată pe malul stâng al Olteţului, la o altitudine de 670m şi la 20m înălţime faţă de talvegul râului. Ea se află la 6km nord de DN 67 Tîrgu-Jiu Râmnicu-Vâlcea şi 500m de Sfânta Mănăstire Polovragi.

Peştera a fost modelată de apele Olteţului în banda de calcare jurasice din sudul Munţilor Parâng şi Căpăţânii, lată de 1 - 1,5km, aici avându-şi obârşia şi un izvor carstic ce apare, în chei, chiar în dreptul portalului peşterii. Intrarea în peşteră se află în imediata apropiere a drumului forestier, ce urcă în chei.

Este una din peşterile mari ale ţării noastre, având o lungime de peste 9300m (împreuna cu galeriile laterale) şi care se situează, din acest punct de vedere, pe locul 5 între peşterile din ţară. Este alcătuită dintro galerie principală orizontală, din care se desprind, în special în prima şi ultima porţiune a ei, galerii laterale mici, multe din ele colmatate cu aluviuni. Peştera Polovragi a fost cunoscută din timpuri străvechi, cercetările arheologice scoţând la iveală urme materiale încă din epoca bronzului.

>>

Peştera Muierii

Peştera Muierilor (sau Peştera Muierii) este situată în Depresiunea Getică a Olteniei, pe teritoriul comunei Baia de Fier, judeţul Gorj (D.N. 67 Tg.Jiu - Râmnicu Vâlcea km 47). A fost prima peşteră electrificată din România(1965) şi amenajată pentru vizitare, fiind sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul.

Numele de Peştera Muierilor, aşa cum au denumit-o vechii locuitori ai comunei Baia de Fier, provine din faptul că, în timpuri străvechi, bântuite de razboaie, pe când bărbaţii plecau la luptă împotriva celor care le încălcau ţara, femeile şi copii se ascundeau în această peşteră, transformată în adăpost bine apărat şi nedescoperit de către năvălitori.

Peştera are o lungime de aproximativ 3.600 de metri dispusă pe 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezevaţia speologică împarţită în două sectoare: sectorul de nord (1.500m) şi sectorul de sud (880m). La 40 de metri înalţime se alfă etajul superior amenajat pentru turişti cu o lungime de 573 m, ajunge până la lungimea de 1.228 de metri o reţea de încăperi foarte greu acesibilă.